Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
 
   
 
 
 
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
Arata alte articole din aceeasi categorie
Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Semnele premergatoare venirii lui Antihrist 666


Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,


Cu multă durere şi Ă®ngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator Ă®n faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să Ă®nghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu Ă®n calitatea mea de biet monah, ascuns Ă®ntr-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, Ă®n primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor,eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul Ă®n privinţa acestor realităţi dureroase Ă®n care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu Ă®nceputul acestor vremuri de durere, apocaliptice - dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei - 666. Toţi am citit Apocalipsa şi Ă®nfricoşătoarea profeţie - scrisă cu 2000 de ani Ă®n urmă: Şi ea(fiara) Ă®i sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. ĂŽncât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei(Apoc. 13:16-17).

Vremea Ă®n care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se Ă®ncadreze Ă®ntr-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele şi permisele auto acest cip biometric ce conţine amprenta digitală şi imaginea facială. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar Ă®n spatele acestui sistem de Ă®nsemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o Ă®ntreagă dictatură, un Ă®ntreg plan demonic, prin care de bună voie Ă®ţi vinzi sufletul diavolului. ĂŽnsemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest Ă®nsemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. ĂŽn zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm Ă®n vremurile Ă®n care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat Ă®mpotriva acestor cipuri şi a sistemului Ă®nsemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici Ă®n duhul acesta patristic, atât Ă®n familiile cât şi Ă®n şcolile lor - ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului Ă®ncoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au Ă®ncercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea - şi au reuşit Ă®ntr-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a Ă®ndurat cele mai cumplite crime şi decimări Ă®n lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi Ă®n biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă Ă®l măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text Ă®n capul lui: supuneţi-vă mai marilor voştri; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau Ă®n puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?- Voi aţi fost Ă®ncăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei - păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic. Aşa Ă®ncercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi Ă®mbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se Ă®ncearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenism, se vrea Ă®nregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă Ă®i spui acum unui cetăţean care are cinci copii Ă®n casă - „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” - păi el nu Ă®nţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui Ă®n faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem Ă®n faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar Ă®n protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit - ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor - de la Ă®nvăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, Ă®n numele MĂ®ntuitorului Hristos, Care a spus Oricine va mărturisi pentru Mine Ă®naintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el Ă®naintea Tatălui Meu, Care este Ă®n ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine Ă®naintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el Ă®naintea Tatălui Meu, Care este Ă®n ceruri. (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit Ă®ndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.

Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare Ă®n parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă Ă®n cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt Ă®ncă oameni care pricep şi Ă®şi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - Ă®n care să ne creştem copiii Ă®n duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii Ă®ncă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul.Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm Ă®n faţa unui moment de cumpănă Ă®n care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu Ă®ncă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori Ă®n braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca Ă®n arena romană cu fiare sălbatice - stai aici Ă®n mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a Ă®nceput creştinismul, aşa va şi sfârşi - Ă®n dureri şi Ă®n suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi Ă®ntru cinul Ă®ngeresc şi Ă®ntru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să Ă®ntăriţi acest text cu semnătura proprie, Ă®n numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi Ă®n Sinai şi Raith

Arhimandritul Justin Pârvu
  Sinaxar  
   
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
 

Explore website in a language of your choice:

©2008 Biserica Ortodoxa Romana "Sfanta Cruce".
Site realizat ca sponsorizare de catre Logic Industry - Web Design for Business
 
 
Open DC Holy Cross Romanian Festival ×