Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
 
   
 
 
 
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
Arata alte articole din aceeasi categorie
In memoriam: Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania – acum la naşterea sa cea veşnică, Ă®n ceruri

Iată că de două milenii Ă®ncoace, adică de la Ă®ntemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu Ă®nvăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!... Iată că anul acesta, din ziua de 31 ianuarie ne facem părtaşi la naşterea Ă®n viaţa cea veşnică a ĂŽmpărăţiei Cerurilor a unui mare cărturar, scriitor, teolog, iararh, cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi apologet al dreptei credinţe creştine – Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi Ă®ncrederea Ă®n Dumnezeu crucea vieţii şi a suferinţei, vreme de mai mulţi ani!… De aceea, pentru noi, din acest moment vom comemora totdeauna, acest eveniment Ă®nchinat vrednicului şi demnului logofăt spiritual al Clujului, Albei, Crşanei şi Maramureşului sfârşitului de secol XX şi Ă®nceputului de secol XXI – care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune şi Ardealului strămoşesc, vreme de 18 ani, Ă®ntre anii 1993 – 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului şi Clujului iar din anul 2006 (şi) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului!...

Drept urmare, Ă®n iureşul zilei şi Ă®n vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de ĂŽnaltpreasfinţitul Părintele nostru Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu a cărui plecare o regretăm foarte mult astăzi!... De ce acest lucru, pentru că Ă®i regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilităţile sale foarte competente Ă®n disciplina teologică şi Ă®n cea pastoral – misionară, apologetică şi mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat Ă®n orice prilej cu atâta dăruire şi abnegaţie!... El este şi va rămâne Ă®n continuare, Ă®n conştiinţa discipolilor, profilul teologului şi a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistenţă şi acrivie ştiinţifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate şi exactitate!... Cu vaste şi avizate cunoştinţe Ă®n cele mai diverse discipline culturale, istorice şi teologice, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ şi foarte multă onestitate, nobleţe şi dârzenie sufletească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi probabil, şi invidiat!... El, Arhipăstorul, a fost Ă®ntotdeauna, consecvent probităţii sale intelectuale, morale şi sufleteşti!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminarişti, studenţi-teologi, preoţi şi călugări, şi nu Ă®n ultimul rând foarte mulţi laici şi intelectuali, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia Ă®n parte, ori de câte ori a fost solicitat!...

Pe numele său de botez Valeriu Anania, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie anul 1921 Ă®n comuna Glăvile-Piteşteana din judeţul Vâlcea. Cel ce avea să devină, Ă®n martie anul 2006, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a avut parte de o tinereţe agitată, fiind arestat Ă®n trei rânduri ( anii 1941, 1942 şi 1958) după ce a fost acuzat de "activităţi legionare" şi condamnat la muncă silnică pentru 25 de ani (ispăşind 6 ani). S-a călugarit Ă®n anul 1942, fiind apoi student la Facultatea de Medicină, la Conservatorul de Muzică şi ulterior la Facultatea de Teologie. Cu alte cuvinte, Bartolomeu Valeriu Anania a urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, Ă®ntre anii 1944 şi 1946, pe care nu le-a terminat, dar şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi ale Academiilor Teologice din Cluj - Napoca şi Sibiu, fiind licenţiat la Sibiu Ă®n anul 1948. Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunoscut doar Ă®n calitate de cleric ortodox, ci şi de scriitor, poet şi dramaturg. El a urmat şcoala primară din localitatea natală, după care a fost Ă®nscris la Seminarul "Central" din Bucureşti. ĂŽn anul 1943 a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din Bucureşti, obţinând diploma de Bacalaureat.iar Ă®n anul 1935, minor fiind, a devenit membru al organizaţiei "Mănunchiul de prieteni", organizaţie legionară a tineretului şcolar, pentru ca din anul 1936 să fie Ă®ncadrat Ă®n "Frăţia de Cruce", organizaţie superioară celei dintâi. "Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal şi altul de fond: Ă®n ianuarie 1941, la vremea când eu Ă®ncă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , "Frăţia de Cruce" din Seminarul Central a fost desfiinţată. ĂŽn al doilea rând, Ă®n timpul scurtei guvernari legionare, dar şi după aceea, mi-a fost dat să văd şi reversul medaliei, adică faţa neştiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc Ă®nsă că Ă®n din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, şi că nu am avut de Ă®nvăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplina Ă®n muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu", afirma, mai tarziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea să fie Ă®nsă arestat de 3 ori pentru legături cu legionarii sau activităţi legionare: Ă®n anul 1941 (pentru 3 săptămâni, după ce participase la funeraliile unui comandant legionar), Ă®n anul 1942 (pentru că ar fi deţinut Ă®n podul Mănăstirii Cernica materiale legionare şi arme) şi Ă®n anul 1958, sub acuzaţia de activitate legionară Ă®nainte de 23 august anul 1944. După cel de-al doilea război mondial, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu a fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studenţeşti din anul 1946 din Cluj - Napoca, iar ulterior a ajuns Ă®n temniţele comuniste, ca deţinut politic.

Mai trebuie amintit aici şi acum de cariera sa duhovnicească, pe care a Ă®nceput-o Ă®n 2 februarie anul 1942 când a fost tuns Ă®n monahism la mănăstirea "Antim" din Bucureşti şi primit numele de călugărie Bartolomeu. El a fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie anul 1942, şi şi-a desfăşurat activitatea Ă®n această calitate la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş, Ă®ntre anii 1943 şi 1947, după care a devenit stareţ la Mănăstirea Topliţa, inspector patriarhal pentru Ă®nvăţământul bisericesc, Ă®ntre anii1949 şi 1950, decan al centrului de Ă®ndrumare misionară şi socială a clerului, la Curtea de Argeş Ă®n perioada anilor 1951-1952.A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploieşti la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale". Şi-a ispăşit pedeapsa Ă®n Ă®nchisoarea de la Aiud la secţia "politici". ĂŽn timpul detenţiei i-a murit mama, iar el a fost Ă®nştiinţat de acest fapt de către fratele lui, Ă®nchis şi el Ă®n aceeaşi Ă®nchisoare. ĂŽn anul 1964 a fost eliberat, Ă®mpreună cu alţi deţinuţi politici, Ă®n urma unui decret dat de autorităţi de desfiinţare a detenţiei politice. Aşadar, Ă®n luna iunie anul 1946, Ă®n timp ce era student la Cluj şi preşedinte al Centrului studenţesc "Petru Maior", a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă, după care a urmat un şir lung de arestări şi expulzări. Sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat şase ani de detenţie, Ă®ntre anii 1958-1964.

ĂŽn anul 1965 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română Ă®n Statele Unite ale Americii unde a Ă®ndeplinit mai multe funcţii Ă®n cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului "Publicaţii". ĂŽn anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot Ă®n această perioadă susţine nenumărate conferinţe Ă®n Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu,şi face parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, Ă®n Egipt, Etiopia şi India. ReĂ®ntors Ă®n ţară, devine director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Ă®ntre anii 1976 -1982.

ĂŽn anul 1982 va ieşi la pensie şi se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când şi unde a Ă®nceput să lucreze la revizuirea traducerii Ă®n limba română a Sfintei Scripturi. ĂŽn primăvara anului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru ĂŽnnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiş, Toader Crâşmariu şi de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie anul 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, fiind hirotonit şi Ă®nscăunat Ă®n Catedra Arhiepiscopală din municipiul Culuj – Napoca, ca successor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februierie anul 1993. ĂŽn toamna anului 2005 iniţiază, demarează şi coordonează acţiunea de Ă®nfiinţare a noii mitropolii: a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe ĂŽnaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului - mitropolie Ă®nfiinţată Ă®n mod canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005. slujba festivă de conferire şi Ă®nfiinţare având loc de Prasnicul Buneivestiri la 25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitană din municpiul Cluj – Napoca. Pe lângă calitatea de Ă®nalt ierarh ortodox, Bartolomeu Valeriu Anania a desfăşurat şi o amplă activitate de scriitor şi traducător, primind Ă®n anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost.De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii şi medalii culturale printre care se numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul "Greul pământului" (1982), premiul special pentru volumul "Din spumele mării", obţinut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internaţional de poezie "Lucian Blaga", Cluj-Napoca (1999), premiul pentru "Opera omnia", al Uniunii Scriitorilor Cluj – Napoca (2001). Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a tradus Biblia - o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani şi care a fost tipărită Ă®n anul 2001, şi-a scris "Memoriile", Ă®n anul 2008, considerate literatură pură, a publicat poezii, volume de proză şi piese de teatru şi a scris sute de Pastorale şi predici, pentru credincioşii pe care i-a păstorit, cu multă dragoste, abnegaţie şi jertfelnicie. Tot Ă®n anul 2008 pune bazele Fundaţiei “Mitropolitul Bartolomeu” – ce are scopul de a Ă®ncuraja şi ajuta tinerii serioşi, conştiincioşi, dedicaţi studiului, Ă®nsă cu venituri materiale reduse, cu burse de cercetare şi perfecţionare.

ĂŽnaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania, printre multe alte ordine şi distincţii naţionale şi internaţionale, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (1 iunie anul 2001), al Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca (7 iulie anul 2001); "Cetăţean de onoare" al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie anul 1996); "Cetăţean de onoare" al municipiului Bistriţa (martie 2001) şi "Cetăţean de onoare" al municipiului Dej. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - Bucureşti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar Ă®ncepând cu 22 noiembrie anul 2010 era Membru de Onoare al Academiei Romane. Ca atare este personalitate marcantă a culturii şi spiritualităţii româneşti, de anvergură şi recunoaştere naţională şi internaţională, autor al vestitelor “Memorii”, membru al Uniunii Scriitorilor, traducător şi diortositor al Sfintei Scripturi – Care a şi devenit Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod, Ă®n anul 2001.

Colaborator apropiat şi sfetnic luminat al multor personalităţi culturale, profesori şi ierarhi, Ă®ndrumător a multor studenţi şi doctoranzi, păstor duhovnicesc a atâtor generaţii de preoţi şi călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din ţară, am observat cum, la Ă®nmormântarea sa l-au plâns şi regretat cu toţii, fiind conştienţi de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh şi slujitor al Bisericii la care am participat, şi care m-a impresionat profund datorită atmosferei de reculegere, decenţei şi sobrietăţii Ă®n care s-a desfăşurat, şi la care au participat mulţi ierarhi ai bisericii noastre, foşti studenţi ai prea sfinţiei sale, precum şi foarte mulţi preoţi şi călugări!...

Cuprins fiind de emoţie, respect şi recunoştinţă m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, Ă®n câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Ă®naltpreasfinţia sa, acum, la naşterea sa Ă®n viaţa cea cerească, având aici, nouăzeci de ani de viaţă pământească, trăiţi Ă®n spiritul unor principii sănătoase, a unei corectitudini pilduitoare, precum şi a bunei noastre Ă®nţelepciuni, demnităţi şi cuminţenii tradiţionale şi autentice a poporului nostru românesc!...

Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, puţină vreme adică de, doar optsprezece ani, de când a fost slujitorul, păstorul cel bun şi arhipăstorul duhovnicesc, a preoţilor şi a credincioşilor care vieţuiesc Ă®n cuprinsul celor două judeţe – Cluj şi Bistriţa Năsăud - ce aparţin acestei eparhii!...

ĂŽn viziunea, Ă®n mintea şi Ă®n inima mea personalitatea prea sfinţiei sale s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte: - şi anume, Ă®n primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau Ă®nţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor Ă®n vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cere; prin cultura teologică şi nu numai cu care sunteţi Ă®nzestraţi datorită muncii şi tenacităţii prea sfinţiei sale – deoarece a fost un autodidact Ă®nnăscut şi foarte consecvent cu el Ă®nsuşi de-a lungul Ă®ntregii sale vieţi; prin luciditatea şi spiritul critic Ă®nsoţit de foarte multă Ă®nţelegere şi condescendenţă; pe urmă prin spiritul de disciplină, Ă®n primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute Ă®ntr-un mod foarte cerebral, lucid şi vertical, concis, coerent dar şi consistent Ă®n diferite Ă®mprejurări sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar şi discreţie şi modestie ieşite din comun, care Ă®ţi inspirau foarte multă Ă®ncredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre romăneşti şi ortodoxe!...

Cugetând la activitatea şi la personalitatea prea sfinţiei sale, care este foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a Ă®nzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care prea sfinţia sa l-a cinstit şi l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!...

M-aş bucura să ştiu, că atât contemporanii cât şi posteritatea Ă®i vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi Ă®nsemnat (sau ar trebui să Ă®nsemne) Ă®n conştiinţa şi Ă®n memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare Ă®nfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii şi Ă®naintaşii noştri, dar Ă®ncerc totuşi, să–mi fac un act de Ă®ncurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic Ă®n ĂŽmpărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!...

Aşadar, sunt Ă®ncredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească şi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu şcoală teologică Ă®naltă, Ă®ncheiată, şi pe care, apoi i-a hirotonit preoţi şi diaconi, după care i-a instalat Ă®n parohiile Ă®ncredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun şi Arhiereul cel Veşnic; apoi a târnosit şi binecuvântat atât de multe biserici şi lăcaşuri de Ă®nchinare – fapt care nu poate fi uitat Ă®n istoria acestor locuri - marcate de prezenţa şi activitatea Ă®naltpreasfinţiei sale atât de prodigioasă, care s-a desfăşurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, avându-l permanent Ă®n cinstirea şi preţuirea mea!...

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!

Drd. Stelian Gomboş
  Sinaxar  
   
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
 

Explore website in a language of your choice:

©2008 Biserica Ortodoxa Romana "Sfanta Cruce".
Site realizat ca sponsorizare de catre Logic Industry - Web Design for Business
 
 
Open DC Holy Cross Romanian Festival ×