Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
 
   
 
 
 
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
Arata alte articole din aceeasi categorie
Sa nu ne facem partasi la erezie!

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Ortodoxia si neamul nostru au coexistat incă din primele veacuri ale crestinismului si de atunci ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am si dăinuit in istorie cu demnitate pană astăzi, datorită binecredinciosilor nostri voievozi si tuturor mărturisitorilor si rugătorilor acestei tări, care au preferat mai bine să moară decat să vandă credinta predată nouă de Sfantul Apostol Andrei si au fost totdeauna constienti că aceasta este cinstea si puterea neamului, si nu altceva. Datorită faptului că am păzit credinta nevătămată mai rezistă acest neam in istorie, acum.

Dragi credinciosi, vă aduc in atentie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor mosteni fiii fiilor nostri, de noi depinde mantuirea acestui neam. Invătati de la eroii si martirii nostri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, invătătura strămosilor nostri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată cand a fost vreme de mărturisire, cand vrăjmasii ortodoxiei năvăleau asupra credintei noastre. Chiar dacă multi au tăcut, mari oameni de stat, mari fete bisericesti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de valoare, investiti cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.

Ceea ce se intamplă astăzi in viata noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importantă. Nu trebuie să trecem indiferenti pe langă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfintii Părinti asa ne invată, că atunci cand credinta ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea si nimeni nu este indreptătit să zică idar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec in problemele Bisericii"i Nu, dragii mei, Sfintii Părinti ne invată că dacă noi vom rămane nepăsători si vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoastem catehismul, canoanele si invătătura Bisericii noastre. Pentru că uitati ce se intamplă - trecem indiferenti pe langă un gest precum al acestui ierarh, care a indrăznit să treacă cu atata usurintă peste stavilele puse de dumnezeiestii Părinti si anume să se impărtăsească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost si răman schismatici, afurisiti de Biserica Ortodoxă.

Vedeti dumneavoastră acumi Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru că ei acum incearcă să ne amăgească prin căi diplomatice, politicesti, să ne stirbim credinta, unindu-ne ca intr-o hora unirii cu toate credintele eretice. Sărmanii greco-catolici, ei nu au făcut decat să cadă in plasa papistasilor, să fie o unealtă a lor, chiar dacă ei nu sunt constienti de lucrul acesta. Nu avem nimic cu bietii greco-catolici, ii lăsăm să se roage linistiti in bisericile lor, dar să nu atenteze la bisericile si credinta noastră. Noi ii respectăm pe toti, noi nu am purtat niciodată un prozelitism asa cum a purtat Biserica Catolică, noi nu am impus niciodată cu forta credinta noastră, nimănui.

Cu totii stim cat au suferit ortodocsii nostri din Ardeal in timpul uniatiei. Cate falsuri, cată miselie, cată necinste! Acestea au fost dintotdeauna metodele romano-catolicilor. Ce incredere putem avea noi in eii Ce unire si amestec să avem noi cu eii Nu vedeti unde a dus tot acest ecumenismi Am ajuns să pătăm fata ortodoxiei prin acest act necanonic al Mitropolitului Nicolae Corneanu. Numai durere si suferintă au adus papistasii neamului nostru. Dusmanii adevărului vor cu orice pret să ne compromită. Ei nu mai vin să te atace direct, ca in alte vremuri, ci vin cu viclenie, cu inselătorie. De aceea si Mantuitorul ne spune să ne păzim de lupii cei in piei de oi si că vor veni invătători mincinosi. Ce incredere să avem noi in acest ecumenism, cand, asa cum spune si Părintele Stăniloae, romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de targuială confesionalăi Pe ei prea putin ii interesează să fie in adevăr, la ei primează suprematia papei. Toate incercările de unire din istoria Bisericii nu au făcut altceva decat să agraveze si mai mult neintelegerile dintre Apus si Răsărit; au dus si la mai mari neintelegeri si politice si economice si militare. Au căutat permanent să se extindă asa după cum au obiceiul si pană astăzi, căci papalitatea nu este altceva decat coroana marelui imperiu roman, asa cum spuneau ei că papa este soarele, iar impăratul este luna.

Cate suferinte si umilinte au răbdat bietii romani ardeleni, pentru că nu erau lăsati să-si săvarsească in liniste cultul lor, liturghia lor. Dar nu au stat nepăsători, au mărturisit alături de Sfintii Visarion, Sofronie si Oprea. Acestia să fie pildă pentru noi. Iată cată durere si curaj in acelasi timp reiese din cererile lor către regina Maria Tereza:
Iată noi, tăranii din principat, facem de stire Măriilor Voastre, anume din acest judet al Hunedoarei, al Albei, al Zarandului, impreună cu scaunele cele mai indepărtate, despre acest lucru, că noi asa poftim de la cel mai mare, pană la cel mai mici Toate neamurile isi au legea lor, si au pace in legea lor. Si proorocul Moise a dat legea jidovilor si ei o tin in pace, iar noi suntem prigoniti neincetat pentru legea noastră. De ce nu ne dati pace ca să ne odihnimi De ce să dăm unitilor bisericile, pe care bietii de noi le-am zidit, cu cheltuiala si cu mainile noastrei Nu, niciodată pană ce suntem vii! Dar să fim scurti, cinstiti domni: cand va sosi episcopul si stăpanul legii noastre si va face judecată asupra bisericilor, care să se dea unitilor, le vom da; pană atunci insă nu. Căci e păcat mare să rămană bisericile inchise in acest post. Nu-i cu cuviintă, nici Dumnezeu nu vrea si nici romanii nu o ingăduie. Căci prea de ajuns ne-am rugat cu toată cuviinta, si n-am primit nici un răspuns, ca si cand niciodată nu ne-am fi rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred Măriile Voastre, ci avem biserica noastră. Iar bisericile nu de aceea sunt clădite, ca să rămană goale, si nici noi nu ne vom mai inchina in grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugăm acolo si ca să nu rămană goale.

Vedeti cum a supravietuit ortodoxiai Prin darza rezistentă a poporului, a clerului si a monahilor. De la inceput ei s-au folosit de conducători slabi, de ierarhi slabi, pe care i-au momit cu făgăduinte zadarnice, dar credinciosii au stat in picioare. Si ca să vedeti viclenia si perfidia lor, ascultati ce spune intr-o scrisoare din 11 martie 1701 a lui Gavril Kapy - superiorul iMisiunii de propagandă catolică in Dacia" către cardinalul Leopold Kollonits:
Eu cred că acum va fi de ajuns să ne multumim cu primirea unirii in principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să inlăturăm toate obiceiurile cele rele ale Romanilor. De aceea va fi de ajuns, ca episcopul si ceilalti dintre ei, cand vor face in viitor mărturisirea credintei si a unirii, să promită in general, că voiesc să depindă de biserica catolică si de oficiantii substituiti si că voiesc să trăiască după ritul grecesc aprobat de biserica catolică si in alte tinuturi. Va fi apoi datoria noastră pe viitor, să schimbăm incetul cu incetul multe din obiceiurile lor, si anume să le schimbăm chiar si liturghia si forma cultului divin spunandu-le, că obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia si nestiinta preotilor lor din tările acestea. Acestea au fost adevăratele intentii ale iezuitilor.

La sinodul de la Ferrara Florenta (1438-1439), multi ierarhi au căzut, dar s-au pocăit si vedeau această cădere mai rea decat oricare. De ce să repetăm greselile lor, cand putem să invătăm din greselile lori

Catolicii au folosit foarte mult politica in viata bisericească. Ea este lipsită de curătie, foloseste necinstea si fariseismul politic. Din pricina catolicismului am ajuns la un moment dat ca Ardealul să cadă in mainile lor fără nici un drept, in sfarsit, de apel, pană in zilele noastre; astăzi noi nu mai suntem in măsură să stăpanim tara aceasta a noastră. Ei incearcă să ne cotropească pe toate căile: si pe cale religioasă, si pe cale comercială, si pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găsesti nici un indicator in limba romană, iar terenurile si intinderile mari pe care le cumpără grofii ăstia din Ardeal sunt in mainile lor.

Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul Atanasie Anghel, care căzuse in ispita uniatismului si care il mustră asa: Chir Atanasie, adu-ti aminte că ai venit in Tara Romanească si ai cerut să te fac mitropolit in părtile acelea, adu-ti aminte cum te-am inteles că esti om rău si că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu si a trecut atata vreme si inconjurai drumurile si apoi cu făgăduielile tale si cu infricosatele-ti jurăminte ne-ai miscat si pe noi si pe ceilalti de te-au ales arhiereu si la urma urmei ai fost hirotonisit cu cinste si ai fost socotit de toti mai presus decat ti se cădea. Ai mărturisit inaintea ingerilor, a arhanghelilor si a lui Dumnezeu, că vei avea credintă in Sfintii Părinti si a lui Dumnezeu Biserică. Apoi a venit aici un tanăr si ne-a spus că te-a văzut la Viena si ai liturghisit cu cardinalul si alti popi francesti si de două ori in acea liturghie francească te-ai lepădat de Sfanta biserică a toată lumea. Ai mărturisit Biserica Romei, ceea ce inseamnă: schismatică si eretică. In sfarsit am auzit că te-ai intors in Ardeal si erai pe cărută cu sase cai si inaintea ta au aprins făclii, că ai strans preoti si le-ai făgăduit iertare de dăjdii si alte lucruri lumesti, numai să fie uniti, ceea ce e totuna ca si a fi despărtiti de Dumnezeu (i) si astfel te-ai făcut din păstor lup, pentru că oile ti le iei din stana lui Hristos si le răpesti in gura diavoluluii Ci eu iti spun: fiule Atanasie, pe care iarăsi te plang pană ce Hristos va lua chip in tine, vino-ti in simtire, nu te teme de jurămintile ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut cand te-ai hirotonisit arhiereu. Nu esti copil mic, gandeste-te că ale latinilor sunt indoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt inselăciune, sunt străine de Sfanta Evanghelie si de Sfintii Părinti.

Asadar să nu ne facem părtasi la erezie, ci mai bine să murim muceniceste pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune si troparul: Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-vă Domnului să se mantuiască sufletele nostre.

Frati romani, nu dati uitării martirajul sfintilor nostri! Apărati-vă credinta si sufletele voastre si ale fiilor vostri.



Protos. Justin Pirvu
  Sinaxar  
   
Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Cruce
 
 

Explore website in a language of your choice:

©2008 Biserica Ortodoxa Romana "Sfanta Cruce".
Site realizat ca sponsorizare de catre Logic Industry - Web Design for Business
 
 
Open DC Holy Cross Romanian Festival ×