|
|
| |
 | |
Arata alte articole din aceeasi categorie
| | | | Doamna Elena la sfarsitul vietii |
|
Pe doamna Elena am intalnit-o intr-un salon de spital si am petrecut impreuna in rugaciune si lacrimi ultimele ore ale vietii dansei. Dupa un telefon panicat al unei asistente medicale de la un spital din Pennsylvania: āYou are Elenaās father? She is not good, she will not make it until the morning, please sir, come see her!ā
In amalgamul de limbi vorbite in acel salon si in febra disperarii care adumbrea incaperea, asistenta crezuse ca Elena doreste sa vorbeasca cu āher fatherā, adica tatal ei, pentru ca i se intinsese un bilet pe care scria ācall father Ionā pe care infirmiera i l-a citit ca in telefonul fara fir, ācall her father, Ion.ā
Cand am ajuns in salon, doamna Elena era in ultimele clipe ale vietii pamantesti cuprinsa de o fervoare a mortii greu de descris. Inbalsamata intr-o baie de morfina care ii amortise intregul trup macinat de o boala istovitoare.
Doamna Elena era singura pe lume. Venise in America in urma cu 30 de ani impreuna cu sotul, care din cauza socului emigrarii si a muncii grele pe santier se apucase serios de bautura. Si dus a fost dupa numai 4 ani. Apoi doamna Elena a trait pe cont propriu intr-o casuta modesta dintr-un orasel industrial din Pennsylvania. Nu avea permis de conducere nici masina. A lucrat pentru 30 de ani ca ingrijitoare la o scoala din zona. Mergea pe jos la munca si se intorcea tot pe jos. Iar copiii de la scoala ii mai indulceau amarul unei vieti singure. Acasa in Hunedoara murisera toti ai ei si nu mai avea unde se intoarce. O nepoata a ei venise in America in urma cu trei ani dar traia in Wisconsin si se vedeau rar. Nepoata de altfel ii si transmisese asistentei numarul meu de telefon dupa ce il gasise pe Google.
Elena se trezea la intervale de timp si incerca sa ingane cate ceva. Auzea ca prin vis franturi din rugacinea mea ā(ā¦) Miluieste, Doamne, sufletul meu cel intinat cu patimile acestei vieti si, prin pocainta si marturisire, curat pe el il primeste ā¦ā.
Intr-un tarziu m-a apucat de mana si mi-a soptit cu un glas vlaguit āparinte, canta-mi te rog o colindaā.
Era septembrie pentru noi ceielalti, dar pentru Elena era sfarsitul anilor, era decembrie tarziu, si am inteles numaidecat ca cererea ei e cat se poate de fireasca. Pentru ca Elena vorbea din profunzimile sufletului, si in negura care se lasa ca pacura tanjea dupa lumina cea stralucitoare a stelei Betleemului. Moartea oricarui crestin e nastere in Hristos. O lectie de credinČa vie predata de pe patul de spital de un suflet tanjind dupa Hristos.
Sa nu credeti ca in trupurile plapande terfelite de ace si perfuzii care se incolacesc in jurul omului ca serpii e numai moarte. In acele trupuri salasluieste pe deplin Hristos, in adĆ¢ncul luminat al sufletului fiecarui muritor.
Si atunci am cantat cu toata daruirea āO, ce veste minunataā. Iar Elena ingana si ea cu mine ā(ā¦) sa se nasca, si sa creasca, sa ne mantuiascaā¦ā
Preotii sunt la capataiul muribunzilor pentru ca doctorii au pierdut pariul bolnavului cu viata. Crucea de la capataiul muribundului e āpolita pentru viata de apoiā. Asigurarile de viata sunt o umbra de compasiune baneasca pentru familia celui plecat. āAsigurarile de moarteā sunt insa cele care conteaza cu adevarat. Biserica imparte prin Sfintele Taine si cruce asigurarea ca moartea nu e eterna, si ca intunericul gropii din cimitirul din deal e doar o sperietoare pentru cei slabi de inger. āSi iata, cutremur mare s-a facut, ca ingerul Domnului pogorandu-se din cer si venind, a pravalit piatra de la usa si sedea deasupra ei. (ā¦) Si de frica lui s-au cutremurat strajerii si s-au facut ca niste mortiā (Matei 28).
Acelasi exercitiu de imponderabilitate se va fi intampland la judecata de apoi, cand pietrele de mormant se vor risipi iar trupurile respiritualizate isi vor intalni Creatorul.
Aici in America e o intreaga cultura a ātombstoneā, a pietrei de mormant, care isi are originea partial in Matei 28, unde ingerul ridica piatra de pe mormantul Domnului, dar mai ales in extrapolarea protestanta a momentului care ignora rolul sarcerdotal al crucii. Crucea in ortodoxie este vehiculul de preschimbare a vietii in moarte si a mortii in viata cea āneimbatranitoareā. Piatra Mormantului era verticala, ca o usa a unei mici pesteri. De aceea, in cele mai multe reiterari ale āPietrei Mormantului Domnuluiā piatra de capatai, the tombstone, e verticala. Pe filiera catolica si apoi protestanta pietrele verticale au inpanzit cimitirele lumii crestine.
In cimitirele ortodoxe nu piatra conteazÄ, ci crucea. Crucile din cimitirele romanesti, sculptate si lustruite de mesterul tamplar cu migala si cu atentia cu care ceasornicarii echilibreaza rotitele care invart timpul, sunt de fapt āracheteā care ne duc spre cer.
Asa credeam cand eram copil in satul bunicii, la Mercina. I-am si pus bunicii Rozalia ca crucile arata ca niste rachete cu acele acoperisuri din sindrila care sunt ca niste vectori, ca niste sageti spre cer.
Abia mai tarziu, la seminar, aveam sa aflu ca sfintii parinti de fapt au numit crucea āsemeion ekpetaseosā (ĻĪ·Ī¼ĪµįæĪæĪ½ )adica ācrestetul semeČ al lumiiā , capataiul, dar si varful lumii. Notiunea de vector apare in mai multe locuri in hermeneutica patristica. Crucea nu e nicidecum pecetea morČii, ci urcuČul si deschizÄtura spre cer.
Mortul e coborat in pamant intr-un fel de capsula (sicriul) care se dizolva in spatiul finit al materialitatii, dar la capatai i se pune crucea, care e garantul ca intr-o buna zi lasata de Dumnezeu, ea va fi cea care va directiona trupul spiritualizat spre locul Judecatii. Rachetele sunt propulsate de kerosen si alti conbustibili. Conbustibilul crucii e prea cinstitul SĆ¢nge al Mantuitorului care se revarsa in siroaie din trupul strapuns de piroane si de sulita soldatilor romani. ā Si indata a iesit sange si apa, si cel ce a vazut a marturisit si adevarata este marturisirea luiā .
Daca ar fi sa gasim o continuare eshatologicÄ la āIn Hoc Signo Vinceā, āIntru acest semn vei invingeā, pe care Sfantul Constantin il vede pe cer sub forma crucii, atunci cu singuranta fraza ar suna āIntru acest semn vei invinge moarteaā. "In this sign thou shalt conquer the eternal life" ar fi varianta in engleza.
Pentru cei profani crucea e o sperietoare pentru ca se pune la capataiul unui mort. O spune si apostolul Pavel cu atata arta: ācuvĆ¢ntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mĆ¢ntuim, este puterea lui Dumnezeuā.
Pentru noi, cei care traim intru nadejdea Invierii, crucea e garantul vietii fara de moarte. āNu plangeti, nu a murit, ci doarmeā, ii spune Hristos lui Iair si celor adunati la capataiul fiicei lui bolnave. Acesta este chiar mesajul cantarilor pregatitoare inmormantarii si punerii in groapa a trupului neinsufletit.
Elena a murit strangand crucea la piept si colindand cerul cu ultima ei suflare. Dar inainte sa moara m-a rugat un lucru, ultima ei dorinta pe acest pamant. āParinte, vreau sa dau de colinda, cand o fi sa fie sa vorbiti cu Raluca, sa dea de colinda la Craciunā.
In decembrie anul trecut Elena a dat de colind. Am cumparat cu Raluca, nepoata dansei, 50 de kilograme de miere de albine de la AsociaČia Copiilor Surzi din Moldova, care a fost apoi donata la mai multe camine de batrani din Republica Moldova. Apoi am cumparat si un porc de Craciun, asa cum vroia Elena, pentru copiii de la orfelinatul din Ineu, Arad. Batranii de la azilurile din Chisinau si imprejurimi au avut un Craciun mai dulce, iar copiii orfani din Ineu au mancat si ei pomana porcului si au cantat cu totii āO, ce veste minunataā. Doamna Elena si-a platit colinda.
In veci pomenirea ei!
Pr. Ion
| | Pr. Ion |  | |
|
|
